Bucovina a rămas o regiune neocupată încă de la stăpânirea romană, fiind considerată zonă a dacilor liberi. Apogeul istoriei Bucovinei l-a reprezentat epoca domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504) când întreaga regiune s-a dezvoltat din punct de vedere politic, economic și arhitectural. În acea perioadă s-au construit majoritatea edificiilor religioase, căci conform unei legende domnitorul Ștefan cel Mare ridica o mănăstire după fiecare bătălie câștigată.
Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare, păstrându-și însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.
Pornind de la noțiunea de turism ecumenic se poate vorbi de două mari tendințe de călătorii:
– Călătorie unifuncțională, care are un singur scop de natură religioasă. Un exemplu foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase efectuate la lăcașuri cu icoane făcătoare de minuni. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.
– Călătorie pluri-funcţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele strict culturale și care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracție pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spațiu religios.

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole şi care mai pastrează încă unele trăsături, în privinţa pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi conţinutului de obiecte de artă. Se păstrează încă pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări (pelerinajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente şi manifestări specifice (moaşte de sfinţi, icoane făcătoare de minuni).
Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.

Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi mijlociu până în epoca renaşterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma şi Ierusalim pentru creştini, Meka şi Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa şi sanctuarele din India şi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor. Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse:
− vizite la lăcaşurile sfinte;
− pelerinaje religioase;
− tabere religioase pentru tineret.

Taberele religioase pentru tineret se desfăşoară în toată lumea în perioada de vară. În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele şi taberele religioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane şi vizează atât promovarea valorilor culturale, cât şi a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti dar şi prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: îşi schimbă vestimentaţia, aprind o lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Pornind de la noţiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două mari tendinţe de călătorii:
– Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă. Un exemplu foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase efectuate la lăcaşuri cu icoane făcătoare de minuni: mănăstirea Neamţ, mănăstirea Agapia, Sihăstria sau Nicula. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.
– Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele strict culturale, şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spaţiu religios.
O altă tendinţă a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcaşe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr redus de credincioşi şi în care trebuie respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea activităţii monahale. Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului.
Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualităţii şi culturii în contextul ecumenic local şi internaţional. Acestea au rolul de a dirija, coordona şi controla procesul de organizare al pelerinajelor. Acestea oferă o serie de servicii cum ar fi:
− excursii pentru creştini din ţară şi străinătate;
− pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentală;
− tururi de oraşe;
− expediţii şi tabere de studii;
− cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii, în România;
− consiliere pelerinaje;

Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina, cu interesantele fresce interioare şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale a UNESCO, în 1993.

Într-adevăr, nu există alt loc pe pământ în care se afla un astfel de grup de biserici, cu o aşa de înaltă calitate a frescelor exterioare. Folosind culori precum Albastrul de Voroneţ, Roşul de Humor sau
Verdele de Arbore, pictorii (majoritatea necunoscuţi) au descris poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus Hristos, povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după moarte. Prima dată, scenele au fost pictate pe pereţii interiori, apoi extinse către pereţii exteriori. Motivele pentru astfel de scene vaste erau atât religioase, cât şi didactice: pentru a promova ortodoxismul şi pentru a educa oamenii de rând.

Biserica din Panaci

Biserica din Panaci

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel este un edificiu construit din rocă vulcanică, aflat în Satul Panaci.Este cunoscută și cu apelativul de Catedrala Munților din Panaci. Particularitatea ei este dată atât de detaliile arhitecturale cât mai ales de frumusețea frescelor ce împodobesc lăcașul atât la interior cât și la exterior. Actuala biserică a fost construită în stil neobizantin între 1928-1940 prin strădania primului preot localnic – Haralambie Lăstun.

Este situată la circa 150 de metri de drum pe o pantă înverzită. Este zidită din tuf vulcanic iar frontul, firidele și toate înfloriturile exterioare sunt din cărămidă arsă. Turnurile, cupolele, arcadele și bolțile interioare sunt construite din lemn, grinzi și din dulapi masivi, înveliți în mortar gros. Suprafața clădită în exterior cuprinde peste 300 mp. Înălțimea până la streașină este de 11 m, iar până la baza crucii de la turnul mare este de 33 m. Catapeteasma este sculptată în lemn de stejar masiv, de către sculptorul ieșean Vasile Crâșmaru.

Este cunoscută și cu apelativul de Catedrala Munților din Panaci. Particularitatea ei este dată atât de detaliile arhitecturale cît mai ales de frumusețea frescelor ce împodobesc lăcașul atît la interior cât și la exterior.
În Panaci parohia ce deservea și pe sătenii din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate de preotul din Șaru sau de cel din Păltiniș (călugăr). Fiind doar o bisericuță mică, în 1850-1854 s-a clădit în Panaci o biserică ceva mai mare (începută sub păstorirea preotului Theodor Mrejeru, și terminată sub cea a lui Toader Mîndrilă), construită din bârne, cu un turn central și cu clopopotniță aparte, cu interiorul pictat pe pânză de in în ulei de câtre frații Tomovici din Piatra Neamț. În primele zile din Primul Război Mondial, detașamentele armatei austro-ungare au jefuit și au incendiat biserica, oamenii plecați în pribegie neputând salva nimic.

După război a fost înjghebat un mic paraclis din scândurile unei barăci. Paraclisul era lipsit complet de cele necesare celui mai simplu serviciu religios. Avea doar un singur clopot de 13 kg folosit și de școală.
Actuala biserică supranumită Catedrala Munților a fost construită în stil neobizantin între 1928-1940 prin strădania primului preot localnic – Haralambie Lostun
Parohi
• Theodor Mrejeru, localnic din Cotârgași – a fost primul paroh în 1850.
• Toader Mîndrilă din Câmpulung – a terminat biserica în anul 1854 și a păstorit până în 1902
• Dimitrie Mîndrilă – fiul celui de mai sus, până în 1912.
• Din 1912 și până în 1922 a păstorit preotul Aurel Gheorghițanu, originar din Bogata, județul Fălticeni.
• În 1922 a fost numit preot părintele Haralambie Lostun, cel mai longeviv paroh
• Din 1974 comunitatea s-a aflat sub păstorirea preotului Toader Petrovici
• Din 2000 fiul celui de mai sus, preotul Ovidiu Petrovici, a preluat frâiele vieții religioase locale. În perioada 2003-2005 aici a slujit în condominium și preotul Daniel Zelinca, actualul paroh din Coverca.

Alături s-a construit între 1955-1959 o biserică din lemn mai mică având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, cu rol de paraclis (servește ca lăcaș de cult în anotimpul friguros și pentru săvârșirea slujbelor de înmormântare și pomenire a morților), cu dimensiunile de 22 m lungime, 8 m lățime, cu turnul inalt de 22 m. Turnul are 2 etaje, în cel de sus se afla 4 clopote mari și 3 mai mici in greutate totala de 2380 kg.
În 1979, paraclisul a fost pictat de arhimandritul Teodor Varahil Moraru, născut în acest sat și apoi intrat în rândul monahilor de la Piatra Neamț. Între anii 2007-2009 aici s-au efectuat restaurarea picturii, renovarea exterioară, împodobire cu odoare și mobilier, instalații.
Alături de cele două biserici, mai există o casă de prăznuire.

Schitul Piatra Tăieturii

Schitul Piatra Tăieturii

Mănăstirea Piatra Tăieturii este un așezământ monastic situat pe versantul vestic al Culmii Piatra Tăieturii din Munții Bistriței, aflat în arealul administrativ al Comunei Panaci din județul Suceava. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Există mai multe trasee turistice de 1,5 – 3 ore din Panaci care duc la schit, punctul de intrare rutier către Mănăstirea Piatra Tăieturii fiind centrul Comunei Panaci – intersecția spre stânga din fața Primăriei, semnalizată cu indicatoare. Prima parte a drumului (circa 2 km) care urmează Valea Chirileni, este betonată și urcă lin printre gospodării. La sfârșitul acestei porțiuni drumul mai continuă să urce pentru câteva sute de metri pe firul văii, după care urcă abrupt pe versantul din dreapta al sensului de urcare pentru mai bine de un kilometru. Restul traseului urmează în mare parte curba de nivel până la mănăstire, ultima parte fiind puțin mai solicitantă. Odată ajunși în dreptul mănăstirii, pe partea dreaptă există o troiță mare, iar la o sută de metri de aceasta, o intersecție.

Lângă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar.
La poarta de jos a mănăstirii este o troiță cu hramul “Sfântul Antonie cel Mare”. În curtea mănăstirii este încorporată stânca din vârful Muntelui Piatra Tăieturii, de la care vine și numele locului. La baza acestei stânci, unde datorită poziției ei dominatoare a fost în vremea războiului cuib de mitralieră, este peștera care a fost pictată și sfințită tot cu hramul Sfântului Antonie cel Mare.

În pădurea de la Piatra Tăieturii a trăit în pustietate părintele Ilie Cleopa.
Inițial pe locul actualei mănăstiri a fost un schit. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1933 de catre preotul Iosif Achirilei, ctitorul acestui așezământ, pe locul proprietății familiei sale. Mormântul său se află astăzi în naosul bisericii mari acoperit de o lespede de marmură.
Schitul a fost sfințit la 8 septembrie 1933, de către Mitropolitul
Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc.

Prin Decretul 410/1959 schitul a fost desființat, în anul 1962 fiind chiar demolat.
Începând cu 1 iunie 1990 s-a trecut la reînființarea așezământului, de această dată cu rang de mănăstire, prin decizia Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, turnându-se temelia noii biserici mari pe vechiul amplasament și cu același hram, „Nașterea Maicii Domnului“. Aceasta a fost finalizată la 1 iunie 1997, fiind sfințită de către Pimen Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și Teodosie Snagoveanul Arhiepiscop al Tomisului. Pictura a fost executată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, fiind finalizată la 23 august 1998.
Mai întâi a fost însă terminat și sfințit la 8 septembrie 1992 de către Arhiepiscopul Pimen, Paraclisul cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. Doi ani mai târziu, la 11 septembrie 1994, s-a finalizat pictura acestuia tot de către Nicolae Gavrilean.

Mănăstirea Catrinari

Mănăstirea Catrinari

Mănăstirea Catrinari este un complex monahal cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicat într-o zonă care administrativ aparține de Comuna Panaci, pe teritoriul satului Catrinari.Construcția complexului s-a efectuat în perioada 2006-2008. Așezământul religios a fost sfințit în anul 2007 și este condus actual de un stareț împreună cu 6 călugărițe.

Mănăstirea aparține de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și se află localizată pe Muntele Păltiniș la altitudinea de 1.426 metri în aria Munților Bistriței. Complexul monahal-social se întinde pe 1,52 ha și are o biserică, clopotniță, chilii, un praznicar și anexe gospodărești. Hramul mănăstirii se celebrează în fiecare an în ziua de 15 august. Pasul Păltiniș care este cale de acces între Vatra Dornei și Județul Neamț, cu drum pavat cu bârne de lemn.

Biserica din Coverca

Biserica din Coverca

Coverca este un sat din comuna Panaci prin care se face accesul spre Munții Călimani sau spre Munții Bistriței în funcție de traseul turistului.

Biserica din Coverca se află în construcție din anul 2007 și va constitui o biserică nouă care va deveni universul religios al localnicilor și al turiștilor care vor vizita acest sat. Din cauza faptului că biserica este încă în construcție, slujbele se desfășoară la subsol.

Biserica din Glodu

Biserica din Glodu

Glodu este cel mai îndepărtat sat al comunei Panaci, unde se găsesc izvoare de apă minerală. Este un sătuc izolat, unde peisajele și tradițiile s-au păstrat autentice. Biserica din Glodu este o construcție mai veche, de aproximativ 30

de ani, construită din lemn, cu o capacitate de 50 de persoane.

Este situată pe un deal, în vatra satului. Biserica este așezată într-un cadru natural de o rară frumusețe, cu priveliști încă sălbatice păstrate încă din timpurile medievale. Datorită unicității și valorii lor artistice, mulți turiști se opresc pentru a admira această biserică.

Biserica din Drăgoiasa

Biserica din Drăgoiasa

Drăgoiasa este unul din satele comunei Panaci, situată într-o zonă depresionară, ce desparte Munții Călimani de munții înalți ai Bistriței și de Munții Giurgeului (sud-est). Biserica dinDrăgoiasa este o biserică nouă, construită în anul 2000. Construcția este realizată din lemn, având picturi religioase pe toți pereții exteriori.

În acest locaș de cult, turiștii care vizitează zona comunei Panaci, se pot opri Duminica pentru Sfânta Liturghie, pentru a cunoaște tradițiile religioase neaoșe și oamenii ospitalieri.
De asemenea, în interiorul bisericii turiștii pot observa picturile murale și icoanele de o frumusețe rară.
După vizita de la Biserica Drăgoiasa turiștii își pot continua excursia spre Parcul Național Călimani situat la o distanță de maxim 10 km.