Agroturism

Agroturismul este acea formă de turism în care persoana se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural. În comuna Panaci, turismul rural  (agroturismul) deține o pondere considerabilă.
Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii și activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești.

Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor.
Un element cheie în agroturism este ospitalitatea oamenilor, aceasta trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni.
Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, acestora
oferindu-se camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită.

În cadrul gospodăriilor agroturistice din Panaci, turiștii au ocazia să servească produse alimentare 100% naturale, fără aditivi, conservanți sau compuși chimici sintetici. Ceea ce este, însă, specific, este reprezentat de faptul că turistul
are posibilitatea să servească din preparatele culinare și băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice.

O caracteristică a agroturismului din zona Panaci este faptul că valorifică în întregime produsele realizate în gospodărie. Mulți turiști se reîntorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse. Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate, curele de produse alimentare naturale și curele de plante medicinale.

Șvaiterul de panaci
Nu mulți știu că Panaci a rămas ultimul loc din România unde se mai fabrică șvaițerul. Localnicii se mândresc cu acest lucru, iar dacă ai ocazia, gustă din această bunătate locală pentru o experiență gastronomică de neuitat. Brânza șvaițer face parte din categoria brânzeturilor fine, având o tehnică de fabricare destul de complicată, care cere o deosebită pricepere și experiență din partea celor care conduc întregul proces de fabricație. Reușita fabricației implică condiții climatice corespunzătoare, astfel că aceste brânzeturi se obțin în regiunile muntoase și nu este întâmplator că în regiunile de șes în nicio țară nu s-a reușit să se fabrice o brânză șvaiter de calitate asemanatoare celei din regiunea de munte.

Produsele eco
Regiunea istorică din care face parte comuna Panaci, Bucovina este zona României care ofera cele mai multe produse eco atat din țara, dar poate și din partea de sud-est a Europei. Turiștii străini au aflat de ce bunătățile ce-i așteaptă în Țara Dornelor, așa că din ce în ce mai mulți vizitează regiunea pentru gastronomia locală. Pentru că ingredientele sunt cele mai importante, materia prima folosită provine exclusiv de la crescatorii de animale din zonă, iar condimentele (rozmarin, busuioc, cimbru, usturoi) sunt naturale, atent selecționate și provin din producția proprie. Baițul special în care este ținută carnea, timpul potrivit de maturare, afumarea cu lemn de fag și de cireș, sunt numai câteva din secretele rețetelor străvechi din Panaci. Punem mult suflet și dăruire și ne bucurăm atunci cand gustul produselor noastre trezește amintiri. Păstrarea intactă a retețelor tradiționale este preocuparea continuă a localnicilor.

Preparare tradiționale din comuna Panaci
Pregătitul pâinii, gătitul bucatelor de post şi de dulce, preparatul diverselor sortimente de lactate şi produse din carne, preparatul dulceţurilor şi al magiunului, preparatul ţuicii şi al vinului de casă etc. sunt doar câteva dintre centrele de interes ale acestor noi forme de promovare a tradiţiilor specifice unui sat sau altul.

Aceste evenimente aduc prestigiu localităţilor, iar sătenii au posibilitatea de a demonstra „pe viu” valoarea şi viabilitatea tradiţiilor populare.

Nenumăratele frumuseţi şi bogăţii naturale care s-au concentrat în Ținutul Dornelor, pe teritoriul fiecărei localităţi se pot face drumeţii de neuitat, partide de pescuit în râurile repezi de munte, se pot culege plante medicinale, fructe de pădure și ciuperci. Cine iubeşte savoarea bucatelor pregătite ca „la mama acasă”, are bucuria de a degusta sortimente unice, preparate după vechi reţete pastorale, vânătoreşti sau conform unui reţetar transmis din generaţie în generaţie, doar în familie.

În ultimele decenii toponimul Dorna a devenit o importantă „marcă de produse tradiţionale”.
Cum este şi firesc, într-o zonă de munte, unde fâneţele şi păşunile naturale oferă cea mai bună calitate de iarbă bovinelor, produsele lactate sunt un adevărat brend al locului. Experienţa localnicilor este fructificată în noile procese de prelucrare a laptelui, conferind brânzeturilor, caşcavalului şi şvaiţerului savori inconfundabile

 

Vânătoarea, pescuitul și albinăritul
Încadrate în categoria ocupaţiilor secundare aceste activităţi erau practicate în toate satele Țării Dornelor. Vânătoarea se practica de către bărbaţi, folosindu-se atât capcane tradiţionale pentru prinderea iepurilor, vulpilor, dihorilor, jderilor chiar a mistreţilor şi urşilor, cât şi cu armele de vânătoare pentru animalele mari: cerbi, căprioare, urşi.

Cerbii se vânau prin imitarea răgetului de ciută, cu ajutorul unui bucium pus cu un capăt într-o oală, iar în celălat suflând. Pentru protecţia loturilor cultivate de atacurile animalelor sălbatice oamenii îşi îngrădesc ogoarele şi grădinile cu garduri din ştacheţi de lemn.
Urşii fac multe stricăciuni vara printre bovinele aflate pe păşunile subalpine, iar toamna vin până în gospodăriile izolate, încercând să deschidă uşile la grajduri.

La pescuit pe râurile repezi de munte mergeau atât femeile cât şi bărbaţii, folosind fiecare un instrument diferit. Femeile
pescuiau cu „crâşnicul”, pe timpul posturilor, prinzând zglăvoci şi boişteni pentru borş; un „crâsnic” bun, preţuia la
casa omului cât o vacă cu lapte, spuneau bătrânii. Bărbaţii prindeau păstrăvi, lipani şi lostriţe, pe timpul zilei cu undiţa,
iar noaptea pescuiau cu mreaja sau, la lumina făcliilor, cu ostiile. Peștele se consumă proaspăt, sau afumat.

În ceea ce priveşte albinăritul, doar unii gospodarii aveau câtiva stupi pe lângă casă. Stupul era lucrat dintr-un știubei
trunchi de copac scobit la interior şi acoperit cu o farfurie sau o scafă. La partea de jos i-se făcea un urdiniş/gaură pentru
albine, iar la interior se fixau rămurele pentru a clădi albinele fagurii pe ele.